Restaurant Hanu' lui Manuc

Despre Restaurant Hanu' lui Manuc

Restaurantul Hanu' lui Manuc are o poveste ce începe încă din anul 1806 când, ajuns în capitala Țării Românești, Manuc este obligat din motive politice să se stabilească aici. Armean la origine și bei al Moldovei, Manuc deține numeroase proprietăți din împrejurimile Bucureștilor și este considerat cel mai bogat om din Balcani.

1806 este anul în care începe construcția hanului ce va fi terminată în anul 1808. Manuc Bei a cumpărat terenul pe care a fost construit hanul de la Curtea domnească. Arhitectura hanului era pe atunci una inovatoare deoarece Manuc și-a dorit încă de la început ca hanul său să nu semene nici pe departe cu o fortărețele secolului XVIII. Cu toate acestea, arhitectura inițială a hanului nu se cunoaște decât din descrierile de la începutul secolului XIX – acestea creonează o imagine fastuasă a unui han cu 107 odăi, două saloane, zece magazii , 15 pivnițe și 23 de prăvălii.

Odată cu terminarea războiului ruso-turc, Manuc s-a mutat cu întreaga familie la moșia Hîncești, hotărându-se să vândă hanul. Așadar, la sfârșitul anului 1816 hanul era pus spre vânzare. Cu toate acestea, doar câteva luni mai târziu, Manuc moare în circumstanțe necunoscute, înainte de a găsi un cumpărător. Averea sa rămâne să fie administrată de o epitropie. Până în decembrie 1827, hanul este luat în arendă de Dimitrie Dedu și Nicolae Alexiu.

În anul 1838, are loc un cutremur care afectează puternic structura clădirii. Cu toate că fusese sfătuit în repetate rânduri să dărâme construcția și apoi să refacă mare parte din ea, Murat, fiul lui Manuc, refuză categoric opțiunea de a dărâma hanul tatălui său. Cu toate acestea, din cauza presiunilor, patru ani mai tarziu el vinde hanul.

Hanul devenise deja renumit atât pentru tradiționalism cât și pentru modul în care musafirii erau primiți. Hanu' lui Manuc era recunoscut pentru ospitalitatea sa iar acest lucru era menționat chiar în contractele de vânzare printr-o clauză atipică pentru vremea respectivă: "Se îndatorează dumnealui a se purta cu toată ceruta complezență, atât către pasageri, cât și ceilalți chiriași anuali ai hanului, dând fiecăruia onoarea ce merită, ca prin acest mijloc să nu se smintească reputația hanului."

În anul 1862, Hanu lui Manuc este vândut încă o dată și primește numele de Marele Hotel Dacia (Grand Hotel de la Dacie). Hanul punea acum la dispoziția oaspetilor două săli mari care aveau să fie folosite în scurt timp pentru petreceri ale lumii bune a capitalei și pentru diferitele evenimente mondene. Mai mult decât atât, în cadrul Hanului lui Manuc au început să fie organizate spectacole de teatru și chiar spectacole de iluzionism, baluri mascate și spectacole cu orchestră.

În timpul războaielor, Hanu' lui Manuc a fost locul unde se întâlneau marii oameni politici ai perioadei respective, printre care se numără și Delavrancea sau Goga. Fiind în situate pe locul unde înainte se afla Curtea Domnească Veche, Hanu lui Manuc era un loc de întâlnire și pentru nenumărați negustori, cum ar fi cei de pe Lipscani, care vindeau marfa din Leipzig sau cei de pe strada Gabroveni, care aduceau marfă din Gabrovo.

Odată cu perioada comunista, Hanu lui Manuc a devenit un subiect înconjurat de controverse. Ceaușescu a decis să naționalizeze clădirea, vrând să o dărâme pentru a putea să lărgească Piața Unirii. Dar, pentru că arhitectul său i-a spus că Hanu lui Manuc este de fapt locul în care comuniștii se adună pentru a consipira, Ceaușescu a ordonat numaidecât o restaurare completă a hanului.

Cu o istorie de aproximativ 200 de ani, Hanu lui Manuc a fost martorul multor evenimente istorice ale Bucureștiului. Hanul a fost pe rând teatru, punct de întalnire pentru oameni politici, poeți, țărani și boieri, a fost hotel dar și ruină. Acum , Hanu lui Manuc a devenit un important centru turistic. Aici, clienții se pot bucura de muzică populară live, de o atmosferă tradițională, mâncare românească delicioasă, o cramă de vinuri excelentă și multă voie bună! Așadar, vă așteptăm cu mic, cu mare la Hanu lui Manuc!